Nucleul Terrei, care generează câmpul magnetic al planetei, se răceşte continuu, într-un ritm lent. Cândva, această răcire va duce la slăbirea câmpului magnetic terestru, iar planeta nu va mai putea respinge eficient vântul solar (flux de particule încărcate electromagnetic), care vor afecta dramatic stratul de ozon, clima şi întreaga biosferă a Terrei. În ultimii 200 de ani, intensitatea câmpului magnetic terestru s-a micşorat cu 15%.
Cercetătorii britanici de la Universitatea Cambridge au descifrat indiciile ascunse privind această evoluţie prin studierea unor meteoriţi; aceştia conţin minusculi „magneţi spaţiali” care reţin „amintiri” despre naşterea şi dispariţia câmpului magnetic al nucleului asteroidului din care au făcut parte.
Mulţi asteroizi aveau, iniţial, nuclee lichide de materie topită, fierbinte (ca şi cel al Pământului), care generau un câmp magnetic. Răcirea accentuată a unui astfel de asteroid duce la solidificarea nucleului, ceea ce determină dispariţia câmpului magnetic. O soartă asemănătoare ar putea avea şi Terra peste aproximativ un miliard de ani.
În cadrul studiului au fost cercetaţi meteoriţi de un tip special, numiţi pallasite, constituiţi în principal din fier şi nichel, în combinaţie cu cristale de silicaţi de mare puritate.
Aceşti meteoriţi conţin particule extrem de mici – aproximativ 1000 nanometri diametru – dintr-un mineral numit tetrataenit, care este mult mai stabil din punct de vedere magnetic decât restul materialului din meteorit şi reţine caracteristici ale evoluţiei sale de-a lungul a miliarde de ani.
Cercetătorii au putut măsura, în aceste nanoparticule, intensitatea câmpului magnetic, cu o precizie mai mare ca oricând, pentru a reconstitui istoria magnetică a asteroizilor. Cele aflate schimbă viziunea savanţilor asupra modului în care au fost generate câmpurile magnetice în vremurile de început ale Sistemului Solar.
Pe atunci, corpurile planetare erau încălzite prin procesul de dezintegrare radioactivă, până la temperaturi suficient de mari pentru a produce topirea lor şi separarea unui nulceu de metal topit, lichid, înconjurat de o manta solidă de material pietros. Mişcările masei de metal lichid generau câmpul magnetic – aşa cum se întâmplă şi azi în cazul Terrei.
Cum asteroizii sunt mult mai mici decât Pământul, s-au răcit mult mai repede, aşa că procesul de solidificare a nucleului şi diminuare treptată a câmpului magnetic s-a petrecut rapid, la scară mică, ceea ce permite savanţilor să studieze întreaga evoluţie.
În cazul Pământului, procesul este mult mai lent; nucleul a început să se răcească abia recent (la scară geologică), cred oamenii de ştiinţă. Nu se ştie exact cum va afecta acest proces câmpul magnetic terestru, dar, în orice caz, procesul va mai dura miliarde de ani.
Sursa: Mail Online